Piatra de la Bulbuci

Cheile Cibului

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei
- Complexă, reprezintă un peisaj pitoresc, înscris pe calcare, care conservă o vegetaţie specifică domeniului calcaros

2. Situaţia administrativă - comuna Almaşu Mare, sat Cib

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului - de stat, aflată în administrarea Romsilva, în cea mai mare parte, şi domeniu particular, pădure, stâncărie, păşune şi fâneţe

4. Poziţia geografică - În partea de sud - est a Munţilor Metaliferi, în bazinul Geoagiului, respectiv în cursul mijlociu al Cibului. Alt. max. 708 m, alt. min. 500 m.

5. Suprafaţa şi limitele - 70 ha (din care 30 ha rezervaţia propriu-zisă , şi 40 ha zona tampon) Limita rezervaţiei porneşte în nord de la podul ce traversează apa Cibului, urcă spre sud-est pe culmea ce coboară din Piatra Corbului, trece prin spatele acesteia (la 630 m alt.) coboară apoi către sud cuprinzând în perimetru rezervaţiei Piatra Ursului. în continuare limita este trasată spre sud-vest prin pădure şi apoi prin păşunile şi fâneţele localnicilor, trece apa Cibului şi urcă prin sudul stâncăriilor din versantul drept al văii. Urmăreşte apoi spre nord limita calcarului dezgolit de vegetaţie din Piatra Mijlocie (708 m alt.) trece pe la vest de această cotă, face un ocol larg pe la obârşia părăului cu izvoarele sub Piatra Ceretului, ajunge în vârful dintre Pietre şi tot pe marginea abruptului calcaros coboară spre nord-est la apa Cibului. Zona tampon se prezintă asemeni unei fâşii cu lăţimi variabile (75-150 m) ce înconjoară rezervaţia propriu-zisă şi include pădurea limitrofă şi areale de păşune şi fâneaţă.

6. Anul înfiinţării şi documentul de constituire - Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr. 20/1995 şi Legea 5/2000

7. Structura şi evoluţia componentelor naturale

Geologia - Cheile Cibului sunt modelate în calcare jurasice. În jurul acestora sunt prezente conglomerate, gresii şi marne alcătuind flişul cretacic.

Relieful - dominant este cel modelat în calcare. Cheile cu o lungime de 1,4 km sunt situate în estul Pleşei Ardeului. Creste zimţate, ace, abrupturi surplombate ciuruite de guri de peşteră, hornuri, râuri de pietre, mase de grohotişuri alcătuiesc un relief calcaros şi carstic demn de a fi cercetat şi protejat. Pe ansamblul lor cheile au forma unor pâlnii cu deschiderea spre aval. Abrupturilor dinspre Piatra Ceretului, Piatra Mică şi Vânătarea ( de pe dreapta văii ) li se adaugă cele de sub Dealul ( Piatra ) Corbului şi Cepturarul ( pe stânga văii ) . Baza abrupturilor este înecată în masa unor grohotişuri dispuse asemeni unor terase. în albie sunt prezente rupturi de pantă de generează cascade şi repezişuri . Formele de amănunt cuprind lapiezuri, nişe, poliţe structurale etc.

Clima : este influenţată de circulaţia maselor oceanice şi este caracterizată prin temperaturi medii anuale de 8- 9 ° C, temperatura medie a lunii iulie între 19 -21 ° C , iar cea a lunii ianuarie -3…..-4 ° C Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 650-700 mm.

Hidrografia : Colectorul principal ( care străbate rezervaţia) , este Cibul, numit în aval Băcâia ( afluent pe stânga al Geoagiului ). în zona cheilor el primeşte mici afluenţi cu ape temporare şi Valea Presurii . Circulaţia subterană este în cea mai mare orientată spre acelaşi pârâu Cib. în valea acestuia apar şi izvoare mezotermale.

Solurile predominante sunt cele brune de pădure iar pe calcare rendzinele.

Vegetaţia: În cea mai mare parte rezervaţia se află în domeniul pădurii de gorun (Quercus petraea). Mai apare cerul (Quercus cerris), cireşul sălbatic (Prunus avium), sorbul (Sorbus torminalis) , mojdreanul (Fraxinus ornus). Stratul ierbos este constituit din Poanemoralis, Campanula persicifolia, Oryzopsis virescens, etc. Pe pereţii stâncoşi ai cheilor se află pajişti de stâncărie cu Sesleria rigida, Melica ciliata, Koeleria gracilis, Phleum montanum şi diverse plante pioniere saxicole ca Sedum hispanicum, Teucrium chamaedrys, Asplenium ruta muraria, Asplenium trichomanes, Moehringia muscosa, Cardaminopsis arenosa, Eryssimum pannonicum, Isatis tinctoria. Se remarcă şi prezenţa speciei subtermofile Cleistogenes serotina.

8. Modul de ocrotire - Rezervaţia nu este marcată, nu are pază.

9. Starea actuală a rezervaţiei - deşi în cadrul ei sunt prezente casele satului Cib, starea rezervaţiei este bună, stâncăriile fiind greu accesibile.

10. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale - Cheile Cibului, alături de Cheile Băcâiei, Cheile Glodului, Cheile Ardeului şi Cheile Madei alcătuiesc tot atâtea obiective turistice pentru cei care vin în staţiunea turistică Geoagiu (renumită pentru apele sale termale)

11. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă
- montarea a două plăcuţe indicatoare, la intrarea în rezervaţie, atât de către Băcâia cât şi de către satul Cib; montarea unei table cu prezentarea rezervaţiei, încadrarea ei în zonă (o tablă a fost montată în 2002 de A.T.E. TRASCĂU CORP)
- anunţarea autorităţilor locale, care vor primi câte o copie a prezentei fişe şi care vor avea sarcina să supravegheze periodic rezervaţia ca să nu fie afectată de activitatea antropică

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic :
- recoltarea de eşantioane, roci sau alte materiale;
- exploatarea materialului din grohotişurile situate la baza versanţilor sau la baza stâncilor izolate;
- executarea de construcţii, deschideri de cariere sau lucrări de îmbunătăţiri funciare;
- aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
- practicarea turismului pe poteci neamenajate
- executarea de lucrări agricole şi silvice de amploare (cosit şi păşunat intensiv, tăieri de regenerare etc.)

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei :
- păşunatul cu efective mici de animale
- tăieri de igienă în păduri fără a afecta structura arboretului
- se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului ;
- se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi animale;
- se poate amenaja un camping de mici dimensiuni în vederea dezvoltării turismului, care însă să nu aducă prejudicii rezervaţiei, dar numai în corelaţie cu legislaţia actuală (Ordinul 90/N/18.11.1996 al MLPAT, art. 8), în baza unei aprobări de la Consiliul Judeţean Alba.

C. În zona tampon se interzic :
- activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea calcarului, coloanelor de bazalt şi a altor materiale de construcţie
- construcţia de case de vacanţă, cabane , restaurante sau chioşcuri;
- montarea de panouri publicitare;
- deversarea şi depozitarea deşeurilor.

Cheile Găldiţei şi Turcului

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei:

-Complexă reprezintă un relief pitoresc, cu abrupturi golaşe, în trepte, străpunse de ogaşe şi dominate de ţancuri, conservând totodată o bogată vegetaţie.

2. Situaţia administrativă: comuna Almaşu Mare, satul Glod; parţial (partea sudică a cheilor) aparţine comunei Balşa, satul Ardeu, judeţul Hunedoara.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat, aflat în administraţia Romsilva (Ocolul Silvic), în cea mai mare parte ca pădure şi stâncărie; domeniu particular - pajişti (păşune şi fâneaţă) şi o parte de pădure.

4. Poziţia geografică: în partea de sud-est a Munţilor Stănijei, o subdiviziune a Munţilor Metaliferi, în lungul pârâului Ardeu, afluent al pârâului Geoagiu, la limita dintre judeţele Alba şi Hunedoara. Altitudinea maximă 712 m, altitudinea minimă 450 m.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-71-C-d-1, L-34-71-C-d-3; 1:10000; 46002'30'' lat.N, 23009'30'' long.E.

6. Căi de acces: pe DJ 704 Zlatna - Almaşu Mare (10 km), iar de la Almaşu Mare spre sud, pe DC 64 Nădăştia-Glod în lungul Văii Glodului (Ardeului). Tot aici se poate ajunge şi din sud, de la Geoagiu (jud. Hunedoara) pe DJ Bozeş-Ardeu, în lungul văilor Geoagiului şi Ardeului.

7. Suprafaţa şi limitele: 82 ha, la care se adaugă 73 ha zona tampon, în total 155 ha. Limita rezervaţiei urmăreşte muchia de la care porneşte abruptul cheilor de pe ambele părţi ale văii de la înălţimea de 600-700 m. Spre nord, limita se află în lungul a două ogaşe care ajung în Valea Glodului, unul din dreapta pe sub Dealul Vârtoapelor (681 m) şi altul din stânga, pe sub versantul nordic al Văii Glodului (768 m), ambele reprezentând şi limita de pădure. Din culmea Vârtoapelor (687 m) se continuă pe muchia abruptului (în lungul curbei de 650 m) din locul de unde pornesc crestele secundare şi ogaşele din cuprinsul cheilor. După un mers sinuos, se ajunge până la extremitatea sudică a abruptului care mărgineşte Dealul Grohurilor (741 m). De aici se întoarce cu aproximativ 1800 şi, urmărind marginea pădurii, coboară până în firul văii, de unde se continuă pe versantul stâng, spre est, pe la baza abruptului calcaros prelungit din culmea Pleşa Ardeului. Această ultimă porţiune formează limita de sud a rezervaţiei. în continuare, limita merge pe muchia abruptului, îndreptându-se spre nord, şi, cu un mers sinuos care se menţine la 650-700 m, ajunge în prelungirea Măgurii Ardeului, pe care o ocoleşte, urmărind cu aproximaţie muchia abruptă şi limita pădurii. Zona tampon o reprezintă o fâşie cu lăţimea variabilă între 100 şi 300 de metri, mai dezvoltată în partea de sud şi foarte restrânsă, până la dispariţie, spre nord. Ca repere pentru limita de vest sunt cotele 681m, 667m, 706m din Culmea Vârtoapelor, 625m, 710m din Culmea Rupturii şi 741 m din Dealul Grohurilor. Aceasta ocoleşte pe la vest şi sud Dealul Cetăţii (539m) şi trece spre est Valea Glodului (Ardeului) până în abruptul vestic al Pleşii Ardeului. Din abruptul Pleşii Ardeului se îndreaptă spre nord (ca limită estică) până în Măgura Ardeului, de unde se continuă spre est, trecând prin cotele 748m, 751m, 768m, până la obârşia ogaşului care pleacă din vârful Piatra Cerătului (639m).

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1995, Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr.20.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Cheile Glodului au fost tăiate în calcare de vârstă jurasică (jurasic superior), constituite într-o bandă cu lăţime de la 400-500 m până la peste 1 km, dispusă de la est la vest între văile Cibului şi Geoagiului. Calcarele stau pe un masiv de ofiolite (un complex de bazalte şi diabaze provenind din jurasicul inferior şi mediu), care apar la zi chiar în cuprinsul cheilor.

Relieful. Cheile Glodului sunt adâncite într-un platou calcaros, ce corespunde unei suprafeţe de netezire caracteristică Munţilor Metaliferi, aflată la 650-750m, numită Feneş-Deva. Deasupra ei se înalţă cu câţiva zeci de metri (până la 100m), o serie de măguri teşite ca Măgura Glodului (768m), Măgura Ardeului (770m), Pleşa Ardeului (855m), Dumbrăviţa (730m) etc. Pe această suprafaţă apar numeroase forme carstice (doline, văi carstice etc). Abrupturile calcaroase ale cheilor sunt în general în trepte şi prezintă ţancuri, creste secundare şi abrupturi transversale în lungul ogaşelor, care le fragmentează. în cuprinsul cheilor se mai găsesc trei peşteri: Peştera Zidită, Peştera Feciorilor şi Peştera cu Două Guri, precum şi Izvorul Tămăduirii. Hidrografia. Lungimea pârâului Glodului, de la intrarea în chei şi până la limita de sud a zonei tampon (Dealul Cetăţii), este de 2,25km. Pe el se grefează, dintr-o parte şi din alta, câteva ogaşe cu scurgere temporară. în cuprinsul rezervaţiei predomină circulaţia subterană carstică.

Solurile. Fără a reprezenta o pătură continuă, învelişul de sol este format predominant din rendzine. întreruperile sunt datorate apariţiei la suprafaţă a calcarelor sub formă de ţancuri, creste, abrupturi şi blocuri izolate. Pe brâne şi pe poliţele orizontale sau puţin înclinate s-au format soluri humico-calcice, iar pe rocile necalcaroase apar soluri brune acide şi brune podzolite.

Vegetaţia. Versanţii văii Glodului, în limitele rezervaţiei, sunt acoperiţi în cea mai mare parte cu păduri de fag (Fagus sylvatica) în amestec cu gorun (Quercus petraea). Pădurea este peticită de ţancurile, crestele şi stâncile de calcar şi de areale mici de ierburi şi arbuşti, în general pajişti de stâncărie calcaroasă. În zona tampon pădurea ocupă suprafeţe mai mici care se întrepătrund cu suprafeţele de vegetaţie arbustivă şi pajişti folosite ca păşune sau fâneaţă.

10. Modul de ocrotire: rezervaţia este inclusă în suprafeţele forestiere aflate în administraţia Ocolului Silvic. Nu este marcată, iar paza este asigurată de brigadierul silvic şi pădurar, dar fără a constitui o preocupare specială.

11. Starea actuală a rezervaţiei. Arealul declarat rezervaţie este în mare măsură izolat, întrucât în lungul cheilor nu funcţionează nici un drum. La ape mici ele pot fi străbătute pe toată lungimea, dar aceasta nu contribuie la afectarea ei antropică într-o măsură să provoace procese de degradare.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: numai în cazul întreprinderii unor acţiuni de exploatare forestieră şi de tăiere a vegetaţiei arbustive se pot declanşa procese de spălare şi de eroziune concentrată în ogaşe.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: poate constitui o atracţie turistică cu acces dinspre nord, pe drumul comunal Almaşu Mare - Nădăştia - Glod, continuat cu drumul de exploatare Glod - Cheile Glodului. De asemenea, cheile pot fi vizitate şi dinspre sud pe drumul Geoagiu-Ardeu, cu două variante: în lungul Pârâului Glodului şi pe drumurile de exploatare de pe platourile calcaroase de la est şi de la vest.

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă: -marcarea şi instalarea de table indicatoare atât la intrarea cât şi la ieşirea din chei pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor; -anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic, care vor primi câte o copie a prezentei fişe şi care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
- efectuarea de săpături şi exploatări de materiale din cariere;
-colectarea rocilor, culegerea florilor şi fructelor, tăiatul lăstarilor şi a copacilor;
-păşunatul, pescuitul şi vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice;
-aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
-practicarea turismului pe poteci neamenajate.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-păşunatul cu efective mici de animale;
-tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea calcarului şi altor materiale de construcţie;
-construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: speologică adăposteşte formaţiuni carstice deosebite, este cea mai lungă peşteră din Munţii Trascăului şi se situează pe locul al 31-lea în România.

2. Situaţia administrativă: comuna Sălciua, satul Sub Piatră.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat (Ocolul Silvic) şi domeniu particular; păşune şi pădure.

4. Poziţia geografică: în partea de nord-vest a Munţilor Trascăului, la obârşia Văii Morilor, afluentă pe dreapta a Arieşului, în cursul său mijlociu; alt. max. 675m; alt. min. 567m.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-59-D-d; 1:25000; 46022'45'' lat.N; 23027'40'' long.E.

6. Căi de acces: pe DN 75 de la Câmpeni sau Turda până în comuna Sălciua de Jos, iar de aici pe drumul comunal circa 4 km până în satul Sub Piatră, sau pe DJ 107 Aiud-Râmeţ-Brădeşti, iar de aici pe un drum comunal spre comuna Sălciua.

7. Suprafaţa şi limitele: 4,5ha. în partea de nord rezervaţia este delimitată de versantul abrupt al masivului calcaros Bedeleu de la obârşia Văii Morilor, în care a fost săpată peştera, iar în partea de sud de versantul calcaros abrupt al uriaşei doline Vânătarea. Limita estică şi vestică o constituie marginea şi galeriile peşterii propriu-zise. Zona strict protejată o formează peştera, iar zona tampon pădurile înconjurătoare.

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1969, Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Rezervaţia este formată din calcare masive de vârstă jurasic superioară. La vest se întâlnesc conglomerate, gresii, marne şi marnocalcare cretacice, precum şi micaşisturi şi paragnaise.

Relieful exterior este reprezentat de culmea calcaroasă a masivului Bedeleu, ce culminează la 1227m, dar care deasupra peşterii are numai 909m în Muntele Bulz. Peştera Huda lui Păpară se desfăşoară de la sud la nord pe o lungime de 2022m. Intrarea apei în peşteră se face pe fundul dolinei Vânătarea, la baza unui abrupt calcaros, unde confluează Valea Poienii cu Valea Ponorului şi Valea Seacă. Peştera are o succesiune de sectoare lărgite şi înalte, şi altele înguste, cu aspect de tuneluri de presiune. Către partea superioara a unui astfel de tunel, trececrea devine practic imposibilă. În sectoarele lărgite din avale sunt îngrămădiri mari de blocuri desprinse din tavanul peşterii, care îngreunează scurgerea apelor cece se strecoară printre ele. Pe la jumătatea peşterii există o galerie secundară de circa 100m lungime, străbătută de un firicel de apă. Formele de concreţionare, deşi nu sunt prea abundente, se prezintă într-o gamă foarte variată. Peştera a fost mai lungă, dar o serie de prăbuşiri succesive produce la cele două capete i-au mai redus din dimensiuni.

Clima este răcoroasă şi umedă în cea mai mare parte a anului. Temperatura medie anuală are valori care oscilează între +4...+60C, temperatura medie a lunii ianuarie este cuprinsă între -4...-50C, iar cea a lunii iulie între +14...+160C. Precipitaţiile sunt abundente, cantitatea medie anuală fiind cuprinsă între 800-1000 mm. Durata stratului de zăpadă este de 90-100 de zile, iar grosimea medie însumează 60-70 cm. Ca urmare a situării rezervaţiei la baza unui versant, ea beneficiază de un topoclimat de adăpost, la care se adaugă influenţa substratului calcaros.

Hidrografia. Peştera Huda lui Păpară este străbătută de un râu subteran lung de 2022m, format din unirea pârâurilor Valea Poienii, Valea Ponorului şi Valea Seacă, care la ieşirea din peşteră se numeşte Valea Morilor. Râul subteran a format o serie de cascade ce apar în special la cele două capete ale peşterii, la baza cărora s-au format marmite de eroziune cu adâncimi de până la 3-4m, în care apa formează lacuri subterane. în zona centrală a peşterii, râul subteran are un curs cu o cădere mai uniformă, fiind prezente doar mici repezişuri.

Solurile sunt formate din rendzine, cu apariţia frecventă a rocii la zi sub formă de versanţi abrupţi, blocuri şi grohotiş de calcar. Pereţii calcaroşi din vecinătate, precum şi interiorul peşterii sunt complet lipsiţi de sol, iar pe unele brâne sau poliţe se dezvoltă soluri humico-calcice, foarte subţiri. Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune podzolite şi litosoluri.

Vegetaţia. Rezervaţia se află în etajul fagului, în cuprinsul căruia omul a creat întinse suprafeţe cu păşuni şi fâneţe. Pe calcare se întâlnesc o serie de pajişti naturale în compoziţia cărora se întâlnesc diferite rarităţi floristice şi chiar specii relicte. Vegetaţia lemnoasă este constituită din păduri de fag, pe alocuri cu carpen, pâlcuri cu tufărişuri (păducel, porumbar, drăcilă). Pajiştile secundare sunt constituite din Festuca rubra cu Agrostis tenuis sau din Brachypodium pinnatum. Pe culmile calcaroase şi pe versanţii domoli predomină asociaţia de Festuca rupicola, iar pe versanţii înclinaţi cu pante abrupte se dezvoltă Carex humilis. Apar şi asociaţii de stâncării, de Sesleria rigida, S. heufleriana, precum şi o serie de plante rare ca Aquilegia nigricans ssp. supscaposa, Centaurea reichenbachioides, Juniprus sabina şi Juncus conglomeratus.

10. Modul de ocrotire: rezervaţia nu este marcată nici cu borne, nici cu plăci indicatoare şi nu are pază doar pădurea este supravegheată de brigadierul silvic din Sălciua de Jos.

11. Starea actuală a rezervaţiei este bună datorită gradului mare de dificultate în parcurgerea chiar şi a unor sectoare mai mici, pentru care e nevoie de echipament special.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: pescuitul la ieşirea din peşteră folosind substanţe toxice (carbid, explozivi uşori), distrugerea unor formaţiuni concreţionare de către turiştii dornici de "suveniruri".

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: includerea rezervaţiei într-un circuit turistic care să cuprindă complexul carstic din vestul Munţilor Bedeleului, împreună cu dolina Vânătările Ponorului şi peşterile Dâlbina şi Poarta Zmeilor, precum şi unele monumente istorice şi de arhitectură populară din localităţile învecinate (biserici de lemn, case vechi etc).

14. Propuneri privind dezvoltarea durabilă:
-marcarea rezervaţiei prin instalarea unei plăci indicatoare pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor; -anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic din comuna Sălciua de Jos, care vor primi câte o copie a prezentei fişe şi care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică.
-extinderea rezervaţiei pe versantul vestic al Bedeleului situat între Vânătările Ponorului şi Vârful Cireşului, incluzând peştera Poarta Zmeilor, precum şi asociaţiile vegetale ce cuprind numeroase plante rare.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
-distrugerea sau recoltarea de formaţiuni carstice din peşteră
-exploatarea de calcar, guano şi fosfaţi din peşteră şi din zona adiacentă
-efectuarea de cercetări pseudo-ştiinţifice ce pot afecta materialele paleontologice, faunistice sau arheologice;
-aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-păşunatul cu efective mici de animale;
-tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale;
-se poate amenaja un camping de mici dimensiuni în vederea dezvoltării turismului, care însă să nu aducă prejudicii rezervaţiei, dar numai în corelaţie cu legislaţia actuală (Ordinul 90/N/18.11.1996 al MLPAT, art.8), în baza unei aprobări de la Consiliul Judeţean Alba.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea calcarului şi altor materiale de construcţie;
-nu se vor face lucrări care să modifice regimul hidric (captări de izvoare, drenări etc);
-construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

Zona strict protejată o constituie peretele calcaros în care se deschide marele portal al Peşterii Huda lui Păpară, precum şi galeriile propriu-zise ale peşterii, ce ajung înspre nord până la Peştera Dâlbina din rezervaţia Vânătările Ponorului. Toate acestea însumează o suprafaţă de circa 4,5 ha. Zona tampon, respectiv zona de protecţie a Peşterii Huda lui Păpară o reprezintă versantul cu expoziţie vestică a părţii de sud-vest a Culmii Bedeleului, având o lungime de la nord la sud de 2,2 km şi o lăţime medie de la est la vest de 500 m. Limita de est urmăreşte deci partea superioară a versantului drept al Văii Morilor, situată la 500 m distanţă de peşteră spre est, de unde se continuă cu mici platouri calcaroase, dominate de vârfuri rotunjite. Se remarcă faptul că versanţii puternic înclinaţi ai Culmii Bedeleului sunt acoperiţi cu păduri de fag, ce au un important rol de protecţie, în timp ce versanţii slab înclinaţi şi micile platouri de înălţime sunt acoperite cu pajişti şi fâneţe. în cuprinsul poienilor de pe versanţii slab înclinaţi se găsesc numeroase grajduri. De asemenea, în cadrul versanţilor puternic înclinaţi apar o serie de abrupturi calcaroase, cu expoziţie vestică, conferind peisajului un pitoresc aparte. La acestea se adaugă şi bisericuţa de lemn din satul Sub Piatră, declarată monument istoric, situată la 200 m nord-nord-vest de intrarea în peşteră.
Limita de vest porneşte din sud, de la crucea aflată pe drumul de ţară ce leagă satele Sub Piatră (comuna Sălciua) de Valea Poienii (comuna Ponor) şi coboară spre nord prin pădure şi apoi prin pajişti paralel cu drumul până la vest de peşteră. Aici trece pe lângă grupul de case din jurul morii de apă şi se continuă spre nord pe la est de bisericuţa de lemn din satul Sub Piatră, mergând paralel cu drumul dintre fâneţe, pe la marginea pădurii de la poalele culmii calcaroase a Bedeleului, pe alocuri marcată de abrupturi.
Limita nordică se află la circa 400 m est de vârful Ţicu Blagului (751 m), în dreptul unei văi carstice suspendate, ce introduce o notă de discontinuitate în Culmea Bedeleului, iar limita sudică este situată în continuarea rezervaţiei Vânătările Ponorului, fiind marcată de vârful cu altitudinea de 907 m.

Poiana cu narcise de la Negrileasa

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: botanică, conservă o specie ocrotită de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici ruşculiţă.

2. Situaţia administrativă: comuna Bucium, satul Valea Negrilesii.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: proprietate particulară, folosită ca păşune.

4. Poziţia geografică: rezervaţia se află în Munţii Metaliferi, la est de Vârful Vâlcoi (1348 m), pe interfluviul dintre Valea Negrilesei şi Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1150 şi 1250 m; după o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-71-A-d; 1:25000; 46013'50'' lat.N; 23014'00'' long.E.

6. Căi de acces: din DN 74 Alba Iulia - Abrud se intră pe DJ 107, modernizat, care duce la Bucium; de aici se urmează drumul comunal spre satul Valea Negrilesei, din care se desprinde un drum forestier până la Cabana Narciselor.

7. Suprafaţa şi limitele: circa 45 ha, în lungul culmii, până la limita pădurii; se întind spre est până la înşeuarea de sub vârful cu cota 1260 m, iar în vest până pe versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. La acestea se adaugă o zonă tampon ce se întinde pe o fâşie lată de circa 200 m în pădurea care înconjoară poienile cu narcise.

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1969, Decizia nr.175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Formaţiuni sedimentare cretacice, alcătuit din conglomerate şi gresii.

Relieful. Culmi prelungi şi versanţi domoli în zona cumpenei de ape dintre bazinul Arieşului şi bazinul Ampoiului, cuprinse între 1000-1250 m, resturi ale unei vechi suprafeţe de eroziune din Munţii Apuseni.

Clima cu caracter montan se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 40C, ierni reci, cu media lunii ianuarie de circa -30C şi cu zăpezi abundente, media lunii august de 190C.

Solurile. În cuprinsul rezervaţiei predomină solurile brune acide moderat profunde, reavăne, cu umiditate mijlocie.

Vegetaţia. Rezervaţia se află în etajul pădurilor de molid (Picea abies), care însă pe suprafeţele mai domoale au fost în mare parte înlocuite din vechi timpuri cu pajişti secundare, folosite ca păşuni şi pe alocuri ca fâneţe. Predomină pajişti de păiuş roşu (Festuca rubra ssp. commutata) cu ţăpoşică (Nardus stricta), incluse în asociaţia Campanulo (abietinae) - Nardo - Festucetum commutatae. Printre speciile însoţitoare cele mai frecvente se numără Agrostis tenuis, Anthoxanthum odoratum, Luzula campestris, Luzula albida, Carex hirta, C. pallescens, Poa pratensis, Potentilla erecta, Veronica chamaedrys, Genista sagitallis, G. tinctoria, Lotus corniculatus, Rumex acetosa, Ranunculus bulbosus, R. acer, Campanula abientina, Alchemilla vulgaris, Trifolium repens, Hieracium pilosella, Juncus effusus, Cerastium caespitosum, Lychnis flos-cuculi, Hypericum perforatum, Fragaria viridis, Stellaria graminea etc. Se remarcă prezenţa tufelor de ienupăr (Juniperus communis), Bruckenthalia spiculifolia, Vaccinium myrtillus. Populaţiile de narcise se dezvoltă şi în rariştile de molid, alături de Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum, Deschampsia caespitosa, Luzula albida, Taraxacum officinale, Veronica chamaedrys etc.

10. Modul de ocrotire: nu este împrejmuită şi nu beneficiază de un regim adecvat de ocrotire.

11. Starea actuală a rezervaţiei: faţă de situaţia din trecut, în prezent numărul de narcise s-a redus datorită păşunatului. Un efect negativ l-a avut însă şi Sărbătoarea Narciselor, organizată cu un număr mare de participanţi, care au cules narcisele cu braţele, contribuind totodată la bătătorirea solului, cu efecte nefavorabile asupra dezvoltării ulterioare a plantelor.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: narcisele ocupau în trecut suprafeţe mult mai întinse în Munţii Apuseni; în prezent se constată dispariţia lor din multe areale. Există riscul ca acest lucru să se producă şi la Negrileasa, unde se mai păstrează încă una dintre cele mai abundente populaţii de narcise, dacă presiunea antropică se menţine ridicată.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: poziţia este deosebit de favorabilă pentru realizarea unei ocrotiri corespunzătoare şi pentru implicarea în activitatea de turism rural şi ecologic, deoarece se află într-o zonă cu activitate antropică de slabă intensitate, cu caracter tradiţional, cu un peisaj umanizat tipic pentru Munţii Apuseni şi cu posibilităţi de acces cu mijloace auto. Pajiştile cu narcise de la Negrileasa se pot încadra într-un circuit turistic foarte interesant, cu posibilităţi de vizitare şi a altor rezervaţii naturale din apropiere ca Detunata Goală şi Detunata Flocoasă, de la Bucium, precum şi Piatra Corbului şi Piatra Despicată de la Roşia Montană.

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă:
-instalarea unei table indicatoare pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor;
-crearea unei zone tampon care să cuprindă pădurea învecinată, în care să nu se efectueze tăieri rase.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
-schimbarea modului de utilizare, în special efectuarea de plantaţii forestiere;
-nu se admite decât un păşunat moderat, cu efective mici de animale (scoaterea totală de la păşunat ar duce la reinstalarea în timp a vegetaţiei forestiere iniţiale, deci tocmai la dispariţia elementelor ocrotite);
-organizarea de serbări de mare amploare, cu participanţi numeroşi, care să determine în continuare bătătorirea solului şi distrugerea bulbilor de narcise;
-construirea de case de vacanţă sau alte obiective turistice în afara celor deja existente.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei (recoltare de ciuperci, fructe de pădure) şi tăieri de igienă.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare;
-aprinderea focului şi depozitarea de resturi menajere;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: speologică, ocroteşte o cavitate carstică cu o lungime de 125 m şi portalul (podul de piatră) aflat la circa 15 m de gura peşterii.

2. Situaţia administrativă: comuna Sălciua, cătunul Sub Piatră.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat (Ocolul Silvic) - pădure, păşune şi parţial stâncărie.

4. Poziţia geografică: peştera şi portalul se află la circa 1150 m altitudine, în partea nordică a Munţilor Trascăului (compartimentul Bedeleu), în marginea de sud-vest a platoului calcaros; altitudine maximă 1120 m, altitudine minimă 980 m.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-59-D-d, 1:25000; 46023'00'' lat.N; 23028'10'' long.E.

6. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni, până în centrul comunei Sălciua de Jos, apoi pe DC 130 (nemodernizat) şi pe o potecă marcată cu cruce roşie (acces foarte dificil).

7. Suprafaţa şi limitele: 0,50 ha, din care 0,25 ha rezervaţia propriu-zisă şi 0,25 ha zona tampon. Limitele rezervaţiei (cu o formă oarecum circulară) sunt date în vest, nord şi sud de porţiuni din abrupturile platoului calcaros al Bedeleului, iar în est limita este trasată pe culmea secundară desprinsă din culmea principală a Munţilor Trascăului spre marginea abruptului Bedeleului (circa 1120 m). Zona tampon include zona cu pădure, stâncării şi parţial păşune, cu o lăţime de 100-125 m dispusă circular în jurul rezervaţiei propriu-zise.

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1995, Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr.20.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Peştera şi portalul sunt modelate în calcare jurasice (jurasic superior).

Relieful. Peştera se află la baza unui abrupt de pe versantul vestic situat la marginea platoului calcaros al Culmii Bedeleului, la 1150 m altitudine, având o lungime de 125 m. În interior sunt importante curgerile parietale, podeaua fiind presărată cu stalactite tubulare şi gururi (bazinete umplute cu apă). Este una dintre cele mai vechi din Munţii Trascăului. La 15 m aval de intrarea în peşteră se află portalul (arcada ce a rezultat din prăbuşirea tavanului peşterii - mărturie stau blocurile prăbuşite aflate pe direcţia pod natural - gura peşterii actuale). În tavanul ei se dezvoltă numeroase hornuri.

Clima suportă influenţa circulaţiei maselor de aer atlantice (vestice). Temperatura medie anuală oscilează între 5-60C, iar precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 900-1000 mm. Solurile predominante sunt rendzinele, cu apariţia frecventă la zi a rocilor, grohotişurilor şi stâncăriilor. Pe poliţele structurale şi pe brâne s-au dezvoltat soluri humico-calcice prinse în pâsla rădăcinilor plantelor.

Vegetaţia. Rezervaţia se află în domeniul pădurii de fag (Fagus sylvatica). Alături de această vegetaţie forestieră apar păşuni cu ţepoşică (Nardus stricta) şi păiuş roşu (Festuca rubra).

10. Modul de ocrotire: rezervaţia este inclusă în reţeaua forestieră, iar paza este în seama serviciului silvic, dar fără a proceda la o supraveghere generală. Suprafaţa ocrotită nu este marcată şi nu are placă indicatoare.

11. Starea actuală a rezervaţiei este în general bună, datorită faptului că stâncăriile abrupte care o mărginesc o fac greu accesibilă.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: eroziunea solului şi degradarea învelişului vegetal prin păşunat, ruperea formaţiunilor concreţionare de către unii turişti, tăierea arborilor din zona de contact şi zona tampon, trasarea de noi drumuri de acces la sălaşele localnicilor, practicarea unei circulaţii neorganizate.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: rezervaţia constituie o veritabilă atracţie turistică. Ea poate fi inclusă în circuitele turistice împreună cu alte rezervaţii din vecinătate, cum sunt Huda lui Păpară, Vânătările Ponorului, Cheile Plaiului şi Cheile Siloşului.

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă:
-marcarea şi instalarea de table indicatoare pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor;
-anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic, care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
-efectuarea de săpături şi de exploatări de materiale în cariere;
-amplasarea oricăror construcţii;
-construirea de drumuri carosabile;
-aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
-practicarea turismului pe poteci neamenajate.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-păşunatul cu efective mici de animale;
-tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale.

C. În zona tampon se interzic:
- exploatarea calcarului şi altor materiale de construcţie;
-construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: complexă constituită dintr-un relief deosebit de pitores, un ansamblu de abrupturi, creste, ţancuri şi turnuri.

2. Situaţia administrativă: se află în extremitatea de nord a judeţului Alba, la graniţa către judeţul Cluj, pe teritoriul comunei Ocoliş, între satele Lunca Largă în nord şi Runc în sud.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat, afaltă în administraţia Romsilva (Ocolul Silvic), în cea mai mare parte, ca teren forestier şi teren neproductiv, precum şi domeniu particular utilizat agricol (pajişti, păşuni, fâneţe şi în mică măsură teren cultivat).

4. Poziţia geografică: în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul pârâului Ocolişului, afluent pe stânga al Arieşului; altitudinea maximă 982 m în vârful care domină dinspre vest Cheile Runcului; altitudinea minimă 595 m, la intrarea Pârâului Ocolişului în chei şi 500 m la ieşirea din chei.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-59-B-d; 1:25000; 46031'00'' lat.N; 23022'55'' long.E.

6. Căi de acces: pe DN Turda-Câmpeni până la confluenţa Pârâului Ocolişului cu Arieşul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea Ocolişului, aproximativ 5 km până la intrarea în chei.

7. Suprafaţa şi limitele: 240 ha. în partea de nord, pe o porţiune de 400 m (la est de satul Lunca Largă şi la nord de Vârful Pleşa Runcurilor, 930 m) limita rezervaţiei coincide cu un drum şi cu limita judeţului. Se desprinde din aceasta spre a trece prin Vârful Pleşa Runcurilor şi se continuă în zig-zag, spre sud-est (ca limită de nord-est, circa 1,2 km) până într-o şa (la 750 m altitudine absolută), de unde coboară în lungul unui ogaş cu drum )1 km) până în albia Pârâului Ocolişului, la marginea de nord a satului Runc. Limita de sud trece pe dreapta văii în lungul unui ogaş cu maluri abrupte, pe sub versantul nordic al Dealului Runcului, şi după 1 km ajunge în creastă (o creastă secundară) unde se întâlneşte cu limita de nord a rezervaţiei Cheile Pociovaliştei. Pe circa 600 m urmăreşte această creastă până la marginea abruptului principal. De aici se îndreaptă spre nord şi după ce trece prin cota de 982 m, de-a lungul unei vâlcele prin pădure coboară în albia Pârâului Ocolişului. Mai la nord, pe stânga văii, urmăreşte marginea pădurii şi a abruptului până la limita judeţului. Zona tampon este reprezentată de o fâşie cu lîţime variabilă între 150-700m, numai în latura de vest, întreruptă în câteva locuri de petice de pajişti. Spre sud are limită comună cu rezervaţia Cheile Pociovaliştei, iar spre nord zona tampon este reprezentată de o fâşie lată de 200-500 m, până în drumul care coincide cu limita judeţului. Este o fâşie cu pajişti (fâneaţă şi păşune) şi tufărişuri.

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1969, Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Cheile Runcului sunt tăiate în calcare cristaline şi dolomite aparţinând faciesului amfibolitelor din masivul cristalin Vlădeasa-Muntele Mare (micaşisturi, paragnaise), peste care, în latura estică, se găsesc formaţiuni sedimentare cretacice - calcare, conglomerate, gresii, marne (campanian-santoniene) şi fliş grezos.

Relieful este caracteristic pentru cel format pe calcare, în care eroziunea obişnuită s-a combinat cu procesele de carstificare. Valea Pârâului Ocolişului s-a adâncit într-o suprafaţă generală situată la 950-1050 m, probabil o suprafaţă de nivelare care înclină către latura de est a masivului şi trece într-o suprafaţă periferică mai coborâtă. Ca urmare a răspândirii neuniforme a calcarelor, profilul transversal al cheilor este asimetric, cu o asimetrie inversă faţă de coborârea generală a suprafeţei topografice: versantul stâng abrupt, cu creste secundare, ţancuri, hornuri; versantul drept cu înclinare relativ accentuată, în mare parte acoperit cu pădure. Numai spre bază este abrupt şi stâncos.

Hidrografia. Cu excepţia Pârâului Ocolişului, care străbate cheile pe o lungime de 1,8 km şi are curs permanent, reţeaua de suprafaţă este reprezentată de ogaşe şi vâlcele cu scurgere temporară. Există şi o circulaţie subterană carstică.

Solurile predominante sunt cele formate pe calcare, rendzinele, dar pe o mare suprafaţă apare roca la zi, lipsită de pătura de sol sau acoperită cu blocuri şi grohotiş calcaros. Pe alocuri, unde apar resturi de poliţe, de brâne sau de umeri s-au acumulat soluri humico-calcice, foarte puţin dezvoltate, menţinute ca o pâslă de rădăcini şi resturi organice. Pe rocile necarbonatice din fâşia vestică (mai ales din zona tampon) s-au format soluri acide şi brune podzolite.

Vegetaţia. În cea mai mare parte rezervaţia se află în domeniul pădurii de fag (Fagus sylvatica) şi al pădurii de fag în amestec cu gorun (Quercus petraea). Stratul ierbos este constituit din Festuca rubra, Poa nemmoralis, Chrysanthemum corymbosum, iar pe pantele însorite pe care s-a putut menţine o pătură subţire de sol cu substrat de bolovăniş s-au instalat pajişti de stâncărie cu specii puţin pretenţioase. Pădurea este peticită de pajişti secundare folosite ca păşune sau fâneaţă, iar suprafeţele înclinate de la est, sud-est de vârful Pleşa Runcurilor apar tufărişuri, dar în cea mai mare parte sunt acoperite cu specii calcofile, specifice fitocenozelor dezvoltate pe terenuri calcaroase.

10. Modul de ocrotire: cea mai mare parte a rezervaţiei este inclusă în reţeaua forestieră, cu un marcaj parţial silvic, fără a beneficia de marcaje proprii şi table indicatoare. Paza pentru suprafeţele silvice este făcută de organele silvice. O parte a rezervaţiei este reprezentată de terenuri aflate în proprietate şi utilizare particulară.

11. Starea actuală a rezervaţiei. Deşi o bună parte a rezervaţiei este lipsită de vegetaţie arborescentă şi se află în raza de activitate a două sate, cheile propriu-zise nu sunt ameninţate de acţiunea permanentă a localnicilor. Starea peisajului natural este bună şi local se observă tendinţa de fixare a grohotişurilor.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: în general, rezervaţia se autoprotejează, dar există pericolul exploatării grohotişului şi calcarului pentru întreţinerea drumului sau în alte scopuri. De asemenea, se pot face tăieri de copaci neindicate şi se poate ajunge la degradarea pajiştilor prin utilizare excesivă.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: rezervaţia reprezintă o atracţie turistică locală şi poate fi vizitată prin deplasare (laterală) din valea Arieşului, fără a putea fi inclusă într-un traseu major (drumul comunal de acces se termină în munte).

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă:
-marcarea şi instalarea de table indicatoare atât la intrarea cât şi la ieşirea din chei pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor;
-anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic, care vor primi câte o copie a prezentei fişe şi care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
- efectuarea de săpături şi exploatări de materiale din cariere;
-păşunatul, pescuitul şi vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice;
-aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
-practicarea turismului pe poteci neamenajate.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-păşunatul cu efective mici de animale;
-tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea calcarului şi altor materiale de construcţie;
-construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: complexă (botanică şi geologică), reprezintă un rest al unui întins platou calcaros intens erodat de ape, care conservă o serie de plante rare la căror studiu contribuie la soluţionarea unor probleme geobotanice importante.

2. Situaţia administrativă: comuna Poşaga, satul Poşaga de Sus.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat (Consiliul Local), păşune, pădure şi stâncărie.

4. Poziţia geografică: rezervaţia se află în masivul Muntele Mare pe cursul mijlociu al Pârâului Poşaga, la 2 km nord de satul Poşaga; altitudine maximă 1371 m, altitudine minimă 800 m.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-59-D-a şi L-34-59-D-b; 1:25000; 46029'45'' lat.N; 23022'30'' long.E.

6. Căi de acces: pe DN 75 de la Alba Iulia - Câmpeni până la Poşaga de Jos, de unde se continuă pe DC 42 până la Poşaga de Sus, iar de acolo, pe Valea Belioarei, până la marginea nordică a satului şi în continuare pe o potecă nemarcată.

7. Suprafaţa şi limitele: 140 ha. Limita nord-vestică o constituie partea superioară a versanţilor puternic înclinaţi, cu expunere sudică, ce coboară din Vârful Muntele Plaiului (1371 m), iar cea nord-estică o formează treimea superioară a versanţilor ce coboară din Platoul Scăriţa. Limita sud-estică este dată de Pârâul Belioara, iar cea sud-vestică de un afluent al ei pe dreapta care curge la poalele pereţilor calcaroşi. Limita de vest urmăreşte culmea ce coboară din Vârful Colţul Bleanţului (1350 m) până în valea afluentă Pârâului Belioara. Zona ştiinţifică (strict ocrotită) o constituie întreaga rezervaţie, aici fiind interzis cu desăvârşire păşunatul, exploatările forestiere sau ale calcarului.

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1935, document reînnoit prin Decretul 278/1962 şi Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Rezervaţia se înscrie pe calcare şi dolomite cristaline puternic carstificate. Masivul şesul Craiului - Scăriţa - Belioara, împreună cu alte creste şi culmi din jur sunt cuprinse între masa de şisturi cuarţitice sericitoase şi sericito-cloritoase de vârstă paleozoică la nord şi cea de micaşisturi şi paragnaise cu intruziuni de amfibolite, magmatite, precum şi filoane de cuarţ de vârstă anteproterozoică la sud şi vest. Deosebirea de rocă se manifestă clar în relief, masivul de calcare şi dolomite înălţându-se impunător, cu turnuri uriaşe, creste ascuţite, piscuri izolate şi văi adânci lipsite de apă, pe alocuri cu pereţi verticali.

Relieful. Masivul de calcar de la şesul Craiului - Scăriţa - Belioara constituie restul unui întins platou calcaros în care apele din precipitaţii au săpat continuu, aducându-l la înfăţişarea de azi. Partea superioară mai păstrează forma unui platou larg numai de circa 250 m, separat în două compartimente: în vest, şesul Craiului, cuprins între 1350-1371 m şi acoperit cu pajişti, iar în est Scăriţa-Belioara, situat la 1350-1382 m, acoperit cu pădure de conifere. Versanţii nordici coboară în linii domoale şi sunt împăduriţi, în timp ce versanţii sudici se prezintă sub forma unor pereţi abrupţi, lipsiţi de covor vegetal. Pe versantul sudis se află şi cele mai înalte vârfuri, unele având formă de turle, dintre care cele mai impunătoare sunt: Colţul Bleanţului (1353 m) în vest, Piatra Beliei şi Vârful Negrila la mijloc şi Muntele Plaiului sau şteanul (1371 m) la est. Versantul sudic adăposteşte numeroase peşteri, dintre care cele mai cunoscute sunt: Belioara, peştera cu aven Coşul Boului, Peştera Boului, Peştera fără Fund, Peştera Roşie, Peştera Lungă, Peştera Călugărului, Peştera lui Filip, Peştera Colţul Rotund etc. Culmile muntoase înconjurătoare sunt constituite din şisturi cristaline şi au înălţimi mai mici decât masivul de calcar.

Clima este rece şi umedă în cea mai mare parte a anului. Temperatura medie anuală are valori cuprinse între 2-40C, temperatura medie a lunii ianuarie este de -4...-50C, iar cea a lunii iulie este 12-140C. Un rol în distribuţia temepraturilor zilnice îl are expunerea versanţilor, astfel încât versanţii sudici se încălzesc puternic, creând un topoclimat favorabil instalării plantelor termofile, iar cel nordic, răcoros şi umed, este bine împădurit. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 1000-1200 mm, cu un maxim în iulie. Ele cad în mare parte sub formă de zăpadă, persistând în văile şi pe versanţii nordici până în luna mai.

Hidrografia. Apele sunt reprezentate de Pârâul Belioara - cu izvoarele la nord-vest de Vârful Muncel - şi de afluenţii săi, cel mai important fiind Răstoaca. Belioara se uneşte cu Valea Săgagea, formând Valea Poşăgii ce se varsă în Valea Ocolişului tributară tot Arieşului.

Solurile. Pe platoul calcaros se întâlnesc rendzinele şi soluri brune moderat profunde (40-60 cm), în general bine păstrate sub învelişul protector al pajiştilor şi al pădurii. Pereţii verticali şi crestele ascuţite nu au pătură continuă de sol, fiind acoperiţi din loc în loc cu soluri humico-calcice, rendzine scheletice, predominând însă roca la zi. Pe culmile domoale apar soluri brune acide şi soluri brune podzolice.

Vegetaţia rezervaţiei şesul Craiului - Scăriţa - Belioara este variată şi deosebit de interesantă. Pereţii aproape verticali, însoriţi, expuşi spre sud şi sud-vest asigură condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor specii termofile sudice, dintre care sunt de menţionat: Saponaria Bellidifolia (rezervaţia prezintă cel mai nordic punct pentru specie), Cnidium silaifolium, Teucrium montanum, Allium flavum, Parietaria officinalis, Sedum hispanicum, Leontodon asper, Melica ciliata, Sesleri elatum ssp. osseum, Tunica prolifera şi Phleum montanum. Speciile carpato-balcanice sunt: Asperula capitata, Alyssum repens ssp. transsilvanicum, Saxifraga marginala, Scabiosa columbaria, Sempervivum schlehani, Seseli rigidum, S. gracile, Centaurea atropurpurea, Sesleria rigida, Pulsatilla montana ssp. australis etc şi ele imprimă prin abundenţa lor un caracter specific vegetaţiei masivului. în partea superioară şi pe versantul umbrit sunt răspândite exemplare de pin (Pinus silvestris), larice (Larix decidua ssp. carpatico), dar şi asociaţii ierboase care cuprind specii rare ca: arginţica (Dryas octopetala), specie circumpolar arcto-alpină pentru care rezervaţia reprezintă singura staţiune din Apuseni, Aster alpinus, Gentiana dusii, Saxifraga paniculata, Nigritella rubra şi Arctostaphyllos uva-ursi, o parte dintre ele fiind considerate relicte glaciare. Dintre endemismele carpatice regăsite în flora masivului menţionăm: Sorbus dacica, Thymus comosus, Centaurea pinatifida, Viola jooi, Cephalaria radiata, Dianthus kitaibeli ssp. mankaianus. Pădurea de pin silvestru de pe şesul Craiului şi pâlcurile de larice de pe Vârful Steanu şi Colţul Negru reprezintă fragmente relicte ale unor păduri străvechi.

10. Modul de ocrotire: există table indicatoare de rezervaţie, precum şi borne în jurul platoului şesul Craiului şi pe Vârful Scăriţa cu scopul de a proteja plantele ocrotite. Paza funcţionează neîntrerupt din 1958, subordonată Primăriei Poşaga.

11. Starea actuală a rezervaţiei este bună, nu există deteriorări ale florei şi vegetaţiei sau peisajului.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: păşunatul şi ruperea de către turişti a unor plante rare. Nu este totuşi expusă pericolului deoarece se află la o distanţă mare de căile importante de circulaţie.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: încadrarea într-un circuit turistic ce ar include şi alte rezervaţii naturale de pe cursul mijlociu al Arieşului, cum sunt Cheile Poşăgii, Cheile Pociovaliştei, Cheile Runcului, Laricetul de la Vidolm, Huda lui Păpară şi Vânătările Ponorului de la Sălciua de Jos etc.

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă:
-instalarea de table indicatoare pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor;
-anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic din comuna Poşaga, care vor primi câte o copie a prezentei fişe şi care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică
-repararea gardului de la intrarea în rezervaţie, eventual plantarea unui gard viu.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
-efectuarea de săpături şi de exploatări de materiale în cariere;
-amenajarea de parcări sau orice altă construcţie;
-colectarea rocilor, culegerea florilor şi fructelor, tăiatul lăstarilor şi copacilor;
-păşunatul, pescuitul şi vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice;
-aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
-practicarea turismului pe poteci neamenajate.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-păşunatul cu efective mici de animale;
-tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale;
-se poate amenaja un camping de mici dimensiuni în vederea dezvoltării turismului, care însă să nu aducă prejudicii rezervaţiei, dar numai în corelaţie cu legislaţia actuală (Ordinul 90/N/18.11.1996 al MLPAT, art.8), în baza unei aprobări de la Consiliul Judeţean Alba.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea calcarului şi altor materiale de construcţie;
-construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

Descrierea limitelor

Zona strict protejată o reprezintă micul platou calcaros suspendat, cuprins între vârfurile Scăriţa (1352 m), numit şesul Craiului, precum şi versanţii calcaroşi puternic înclinaţi, pe alocuri abrupţi, ce coboară până în Pârâul Belioara. Acesta are o formă relativ dreptunghiulară, extinzându-se de la est la vest pe o lungime de 1400 m şi pe o lăţime medie de 1000 m, totalizând o suprafaţă de 140 ha.

Limita de nord-vest începe de la colţul pădurii situat la extremitatea de vest a platoului calcaros şesul Craiului, respectiv la 200 m nord-vest de Vârful Colţul Bleanţului (1352 m), de unde urmăreşte spre est marginea pădurii până în dreptul unui drum. în continuare, limita intră în pădure şi merge paralel cu acest drum, până la nord de Vârful Scăriţa (1382 m), de unde drumul coboară în Valea Pociovaliştei pe versantul nordic. înspre nord-est, limita intră în pădure pe la treimea superioară a versantului nordic al platoului din jurul Vârfului Scăriţa, trecând prin apropierea unui versant calcaos abrupt dominat de un vârf cu altitudinea de 1308 m, iar mai spre est înconjoară o mică creastă calcaroasă.

Limita de est urmăreşte baza versantului puternic înclinat ce domină obârşia unui afluent al Văii Pociovaliştei, mergând spre sud aproape paralel cu curba de nivel de 1050 m, până la înşeuarea dintre văile Pociovaliştea şi Belioara, situată la 1094 m.

Limita de sud coboară pe firul Pârâului Belioara, în mare parte împădurit, pînă în punctul unde aceasta coteşte brusc spre sud.

Limita de vest porneşte de la colţul pădurii, trece pe lângă Vârful Colţul Bleanţului (1352 m), de unde coboară direct spre sud pe firul unei văi carstice foarte îngustă şi adâncă.

Zona tampon se extinde aproape exclusiv spre vest, cuprinzând partea de vest a platoului calcaros şesul Craiului şi versanţii puternic înclinaţi, pe alocuri abrupţi, cu expunere sudică, ce coboară din vârful calcaros numit Muntele Plaiului (1371 m).

Limita de nord-est începe de la obârşia Pârâului Pociovaliştei şi ocoleşte pe la nord platoul şesul Craiului, ajungând în nord-vest într-un mic vârf rotunjit situat la circa 300 m nord-vest de Muntele Plaiului (1371 m).

Limita de vest coboară din acest vârf rotunjit, urmărind o culme despădurită, trece pe lângă două grajduri, după care intră în pădure, depăşeşte un vârf cu altitudinea de 1213 m şi ajunge în firul unei văi seci, afluentă pe dreapta a Pârâului Belioara.

Limita de sud urmăreşte firul acestei văi seci până la confluenţa cu Pârâul Belioara, pe care îl traversează, trece printr-o fâşie de pădure, ca apoi să urmărească marginea de sud a pădurii situată pe stânga Pârâului Belioara, urcând până în înşeuarea cu Pârâul Pociovaliştei, situată la 1094 m.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: botanică (forestieră), având o mare importanţă peisagistică şi rol recreativ. Din punct de vedere ştiinţific, este semnificativă deoarece conservă fragmente de ecosisteme forestiere specifice pentru partea de vest a Podişului Transilvaniei.

2. Situaţia administrativă: oraşul Aiud, localitatea suburbană Măgina.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat, aflată în administraţia Romsilva (Ocolul Silvic Aiud) - utilizare silvică.

4. Poziţia geografică: rezervaţia se află în Dealurile Aiudului, situate la poalele estice ale Munţilor Traascăului; altitudine maximă 785 m, altitudine minimă 400 m.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-72-A-a; 1:25000; 46019'20'' lat.N; 23036'00'' long.E.

6. Căi de acces: din oraşul Aiud (localitate componentă Aiudul de Sus) pe DJ 107 I, după ce trece prin rezervaţie, face legătura, prin comunele Râmeţ, Ponor, Bucium, cu oraşul Abrud. Drumul asfaltat urmează firul unei văi până la Cabana Sloboda, de unde urcă în serpentină pe versant până pe culmea dealului, care desparte bazinul Gârbovei de bazinul Aiudului, continuând apoi pe culme spre comuna Râmeţ.

7. Suprafaţa şi limitele: rezervaţia propriu-zisă ocupă o suprafaţă de circa 300 ha, la care se adaugă zona tampon de circa 200 ha. Conform amenajamentului Ocolului silvic Aiud, o parte dintre parcele au regim de protecţie ca pădure de agrement (131a, 131b, 131c, 132, 133, 134a, 40b, 41a, 41d, 42) sau ca rezervaţii de seminţe (131d, 40a, 41c). Porţiunea cu arborete valoroase sub aspect ştiinţific şi peisagistic, care constituie obiectul ocrotirii, se întinde începând de la Cabana Sloboda în amonte, de la firul văii până la culmea dealului care domină cabana, care constituie cumpăna de ape dintre bazinul Aiudului (subbazinul Brusturelui) şi bazinul Gârbovei. în sud-vest, rezervaţia se întinde până la contactul cu păşunile locuitorilor din comuna Râmeţ. Zona tampon se extinde în nord şi nord-vest până în Valea lui Săltrău (menţionată pe harta topografică sub numele de Săltan), afluent al Văii Brusturelui, în sud-vest până în zona de obârşie a Văii Gârbovei, în sud-est şi est până pe culmea Pădurea Usculii (658 m).

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1969, Decizia nr.175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean Alba.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia: depozite sedimentare cretacice (conglomerate, gresii, marne).

Relieful este deluros, făcând parte din Dealurile Aiudului, unitate de tranziţie cu caracter piemontan, situată între Munţii Trascăului şi Culoarul Mureşului. Aceste dealuri sunt fragmentate de văi puternic adâncite, unele dintre ele fiind orientate SV-NE, iar altele NV-SE. Dealul pe care se află porţiunea din Pădurea Sloboda cu regim de rezervaţie are o culme prelungă şi relativ netedă, cu orientare generală VSV-ENE. Versanţii sunt puternic înclinaţi şi relativ asimetrici: versantul sudic, pe care se află rezervaţia forestieră, este prelung şi fragmentat de obârşiile mai multor văi, iar versantul nordic, mai scurt şi mai uniform, este foarte puternic înclinat spre Valea lui Săltrău.

Clima este cea specifică dealurilor. Temperatura medie anuală este de 80C, cea a lunii celei mai reci este de -30C, iar a lunii celei mai calde de 190C, iar precipitaţiile sunt de circa 700 mm/an.

Hidrografia. Reţeaua hidrografică este deasă, cursurile de apă făcând parte din bazinele râurilor Aiud şi Gârbova, afluente pe dreapta ale Mureşului. Debitele sunt mici în cea mai mare parte a anului, crescând doar în urma ploilor torenţiale sau topirii bruşte a zăpezilor.

Solurile. Predomină solurile brune acide şi brune luvice (podzolite).

Vegetaţia. Pădurea Sloboda se încadrează în fâşia de alternanţă a gorunetelor cu făgetele. în ansamblul său, pădurea are un caracter foarte neuniform, datorită atât condiţiilor topoclimatice variate, cât şi modului de gospodărire. în general, pe versanţii umbriţi, puternic înclinaţi, sunt păduri de fag cu carpen, iar pe versanţii însoriţi predomină gorunul, uneori asociat cu carpenul sau, în porţiunile cu sol foarte bine drenat, cu cer. Se întâlnesc şi parcele în care în locul speciilor foioase s-au plantat conifere (pin, molid şi chiar larice). În lungul şoselei, până la Cabana Sloboda, se află o alee de molizi bătrâni. În interiorul rezervaţiei, predominant este gorunul (Quercus petraea), formând arborete frumoase, cu arbori bine conformaţi, viguroşi, în vârstă de circa 80-100 de ani. Foarte rar se observă şi exemplare parazitate de vâsc. Diseminat, se întâlnesc exemplare tinere de jugastru (Acer campestre) şi tei (Tilia cordata). În subarboret predomină lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), măceşul (Rosa canina) şi păducelul (Crataegus monogyna). Pe alocuri este abundent curpenul de pădure (Clematis vitalba), dar în general acesta este

10. Modul de ocrotire: nu este împrejmuită, nu există tăbliţe indicatoare, însă pădurea este supravegheată de brigadierul silvic din zonă. Este gospodărită conform regimului de pădure din grupa I de protecţie, regim mai strict d ocrotire având parceclele care constituie rezervaţii de seminţe.

11. Starea actuală a rezervaţiei este relativ bună, arborii având în prezent o stare fitosanitară satisfăcătoare; compoziţia floristică este relativ apropiată de cea naturală. Totuşi, tăierile repetate din trecut şi măsurile silviculturale au dus la modificarea structurii prin scăderea consistenţei şi reducerea subarboretului. Datorită consistenţei reduse se constată şi fenomenul de extindere a gramineelor în parterul pădurii, în detrimentul speciilor caracteristice pentru gorunetele de deal din Transilvania.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: în momentul de faţă nu se semnalează pericole iminente.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: datorită existenţei cabanei şi accesibilităţii pe şoseaua asfaltată constituie o atractivă zonă de recreaţie pentru localitatea Aiud şi chiar pentru alte oraşe din apropiere. în acelaşi timp, poziţia sa pe un traseu foarte atractiv, care străbate zona calcaroasă centrală a Muunţilor Trascăului poate contribui la integrarea în circuite turistice mai ample, atât cu mijloace auto, cât şi sub forma unui tip de turism care tinde în prezent să ia amploare - cicloturismul.

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă:
-instalarea unei table indicatoare pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor;
-amplasarea de borne în jurul perimetrului strict protejat şi respectarea zonei tampon;
-anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic, care vor primi câte o copie a prezentei fişe şi care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
-efectuarea de tăieri rase şi introducerea unor esenţe forestiere care nu sunt caracteristice pentru condiţiile din zonă
-tăiatul lăstarilor şi a copacilor;
-vânarea animalelor şi păsărilor sălbatice;
-păşunatul în pădure;
-aprinderea focului şi depozitarea de resturi menajere;
-construcţia de case de vacanţă sau alte construcţii;
-sunt admise tăierile de igienă şi activităţile recreative care nu afectează aspectul peisagistic şi nu produc modificări ale ecosistemelor.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-activităţi curente de exploatare silvică, fără a afecta structura arboretelor şi fără a se modifica destinaţia terenurilor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare;
-exploatarea materialului lemnos peste capacitatea naturală de regenerare;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.

1. Categoria şi importanţa rezervaţiei: complexă, constituită din forme de relief pitoresc, o asociaţie de abrupturi prăpăstioase, creste, turnuri, ţancuri şi hornuri.

2. Situaţia administrativă: se află în partea de nord a judeţului Alba, la 2 km de limita acestuia către judeţul Cluj, pe teritoriul comunei Ocoliş, la vest de satul Runc.

3. Forma de proprietate şi modul de folosinţă a terenului: de stat - pădure, pajişti, stâncării neproductive - aflată în administrarea Romsilva (Ocolul Silvic).

4. Poziţia geografică: în partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul Pârâului Pociovaliştei, afluent pe stânga al Pârâului Ocolişului, afluent al Arieşului, la 1,5 km amunte de confluenţă.

5. Foaia de hartă şi coordonatele: L-34-59-B-d şi L-34-59-D-b; 1:25000; 46030'00'' lat.N; 23022'50'' long.E.

6. Căi de acces: pe DN 75 Turda-Câmpeni până la confluenţa Pârâului Ocolişului cu Arieşul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea Ocolişului, aproximativ 4 km până în satul Runc, la confluenţa Pârâului Ocolişului cu Pociovaliştea. De aici spre vest, în lungul Văii Pociovaliştei 1,5 km.

7. Suprafaţa şi limitele: 130 ha. în partea de nord limita pleacă din albia Pociovaliştei şi urmăreşte marginea pădurii în lungul abruptului calcaros, din versantul estic al Pârâului Tâlvei, trece pe la cota 1016 m şi se întâlneşte cu limita sudică a rezervaţiei Cheile Runcului. Pe aproximativ 600 m limita este comună în lungul unei creste secundare. Se îndreaptă spre sud pe un grui, urmând marginea unui pâlc de pădure şi după 350 m ajunge în albia Pociovaliştei. Se continuă spre sud pe o vâlcea, care ocoleşte un alt abrupt inclus rezervaţiei şi, înainte de a ajunge la obârşie, se îndreaptă spre vest, tot pe la baza abruptului, pe care îl urmăreşte, arcuindu-se spre nord până ajunge pe o culme secundară (de circa 400 m) în albia Pociovaliştei. Dat fiind faptul că rezervaţia se află într-o arie împădurită şi cu stâncării calcaroase, mai greu accesibile şi utilizabile, s-a propus o zonă tampon numai în partea de vest, pe o fâşie îngustă de 150-200 m (în continuarea zonei tampon a rezervaţiei de la nord), limitată de valea Pârâului Tâlvii şi, la sud de Pârâul Pociovaliştei, de marginea vestică a unui alt grup de stâncării.

8. Anul înfiinţării şi documentul de constituire: 1995, Hotărârea Consiliului Judeţean Alba nr.20.

9. Structura şi evoluţia componentelor naturale:

Geologia. Cheile Pociovaliştei sunt sculptate la contactul dintre formaţiunile cristaline metamorfice ale Muntelui Mare în faciesul amfibolitelor cu calcare cristaline şi dolomite şi formaţiunile sedimentare ale cretacicului superior alcătuite din conglomerate, gresii, calcare şi marne.

Relieful este reprezentat de un ansamblu de forme caracteristice pentru cele formate pe calcare, având asociate şi alte roci rezistente la eroziune (roci cristaline, conglomerate, gresii), care se înscriu în peisaj cu abrupturi, creste, văi cu versanţi prăpăstioşi. Valea Pociovaliştei este adâncită, cu aproximativ 450 m, într-o suprafaţă generală de 950-1050 m care se lasă spre est, continuându-se cu o altă suprafaţă periferică, mai coborâtă cu 100-150 m. Profilul transversal al cheilor este neuniform şi uşor asimetric: versantul nordic abrupt şi de la înălţimea de 1000 m până în fundul văii prezintă un ansamblu de creste secundare, ţancuri şi ogaşe prăpăstioase; versantul sudic, numai în partea superioară pe circa 150-200 m, este abrupt, prăpăstios, cu ţancuri şi creste, asemănător cu cel nordic. Mai mult decât jumătatea inferioară, are o înclinare accentuată, dar este împădurit.

Hidrografia. Pârâul Pociovaliştei străbate cheile pe o lungime de 1,350 km şi coboară 120 m, de la 690 m la intrarea în chei, la 570 m în albie la ieşirea din chei. Numai alte două pâraie situate la limitele de vest - Pârâul Tâlvei - şi de est au cursuri semipermanente. Toate celelalte vâlcele şi ogaşe au scurgere temporară, în funcţie de cantitatea şi durata precipitaţiilor.

Solurile. Pe calcarele cristaline din banda în care au fost tăiate cheile s-au format rendzine litice şi pe suprafeţe mari apare roca la zi, parţial acoperită de grohotişuri. Pe formaţiunile sedimentare cretacice sunt soluri brune acide şi litosoluri, ca şi brune acide şi brune eu-mezobazice.

Vegetaţia. Rezervaţia se află în domeniul pădurii de fag (Fagus sylvatica) şi al pădurii de fag în amestes cu gorun (Quercus petraea). Stratul ierbos este relativ bine constituit. Pe pantele mai puţin abrupte şi bine luminate, pe care s-a format şi menţinut un strat subţire de sol cu substrat de grohotiş, s-au instaurat asociaţii ierboase de stâncărie cu specii mai puţin pretenţioase. Pădurea ocupă aproximativ o pătrime din suprafaţa rezervaţiei şi, cu excepţia a două petice în marginile de est şi de vest, se află pe versantul sudic, cu expunere nordică şi nord-estică.

10. Modul de ocrotire: cea mai mare parte a rezervaţiei, inclusiv zona tampon, este inclusă în reţeaua forestieră, cu un marcaj parţial silvic, fără a beneficia de marcaje proprii şi table indicatoare. Paza pentru suprafeţele silvice este făcută de organele silvice.

11. Starea actuală a rezervaţiei. În cea mai mare parte suprafaţa rezervaţiei este lipsită de vegetaţie şi asupra acesteia acţionează direct procesele de denudare. Acest fapt reprezintă specificul rezervaţiei (relieful calcaros, prăpăstios şi proeminent) şi nu conţine pericolul unor procese de degradare, chiar dacă se află în apropierea unui sat cu activitate bazată pe creşterea animalelor, care poate influenţa defavorabil starea vegetaţiei. în general starea peisajului este bună.

12. Pericole care ameninţă rezervaţia: prin poziţie şi prin natura ei, rezervaţia este ferită în foarte mare măsură de acţiunile antropice de amploare. S-ar putea ivi pericolul degradării numai prin exploatarea grohotişului şi a calcarului ca material de construcţie şi prin exploatarea pe ras a pădurilor.

13. Încadrarea rezervaţiei în interesele economiei locale şi generale: Cheile Pociovaliştei reprezintă o atracţie turistică locală şi poate fi vizitată din satul Runc pe drumul de exploatare din lungul Văii Pociovaliştei. Oferă condiţii pentru a fi incluse într-un circuit turistic, care ar include rezervaţiile Cheile Runcului şi şesul Craiului-Scăriţa Belioara, cu posibilităţi de cazare la cabana Băişoara.

14. Propuneri privind dezvoltarea regională durabilă:
-marcarea şi instalarea de table indicatoare atât la intrarea cât şi la ieşirea din chei pentru a se atrage atenţia turiştilor şi localnicilor asupra importanţei rezervaţiei şi asupra sancţiunilor pentru cei care contravin dispoziţiilor;
-anunţarea autorităţilor locale şi a brigadierului silvic, care vor supraveghea ca rezervaţia să nu fie afectată de activitatea antropică.

A. În rezervaţia propriu-zisă se interzic:
- efectuarea de săpături şi exploatări de materiale din cariere;
-păşunatul, pescuitul şi vânatul animalelor şi păsărilor sălbatice;
-aprinderea focului, distrugerea marcajelor şi a tablelor indicatoare;
-practicarea turismului pe poteci neamenajate.

B. În zona tampon se pot desfăşura următoarele activităţi tradiţionale, care să nu afecteze perimetrul rezervaţiei:
-păşunatul cu efective mici de animale;
-tăieri de igienă în păduri, fără a afecta structura arboretelor;
-se vor păstra funcţiunile existente şi procentul de ocupare a terenului;
-se pot construi adăposturi în stil tradiţional pentru localnici şi pentru animale.

C. În zona tampon se interzic:
-activităţile industriale, chiar de mică amploare, inclusiv exploatarea calcarului şi altor materiale de construcţie;
-construcţia de case de vacanţă, cabane, restaurante sau chioşcuri;
-montarea de panouri publicitare;
-depozitarea deşeurilor de orice natură.